Cuvinte de deschidere – Ciclul trienal – Episcopul Dionysius Paul Lakovich

Pentru Sfântul Vasile, principalul ghid către o viață de perfecțiune este Sfânta Scriptură. Regulile Mari și Mici constau în proporție de 60 la sută din citate din Sfânta Scriptură. Astfel, 1.500 de citate din Sfânta Scriptură stau la baza celor 55 de Reguli Mari și 318 Reguli Mici.

Prin urmare, Sfântul Vasile și Conciliul Vatican II împărtășesc același fundament biblic. Putem afirma cu încredere, așadar, că Sfântul Vasile este extrem de relevant astăzi.

Noi, cei botezați în Numele Sfintei Treimi, suntem chemați să-L căutăm pe Dumnezeu și să-L ascultăm: să citim și să ne rugăm cu Sfintele Scripturi și să le împărtășim comunității noastre.

Noi, cei adunați în numele Tatălui (izvorul Iubirii); În numele lui Iisus Hristos, care a revelat iubirea Tatălui ca fiind Calea, Adevărul și Viața, pentru a putea face lucrarea Sa.

În numele Sfântului Duh, pentru ca, în calitate de comunitate a celor botezați, să putem construi o comunitate, să ne împărtășim darurile personale; să fim atenți la nevoile Bisericii, capabili să citim semnele timpurilor și să ajungem creativ la cei în nevoie (vezi Basiliada Baziliană).

Ascetismul Bazilian:

A te lăsa ghidat de Sfântul Duh, astfel încât, asemenea lui Iisus, să poți lupta împotriva ispitelor diavolului.

Diavolul oferă folosirea darurilor proprii pentru a avea „pâine din belșug”, în timp ce ascetismul, urmând exemplul lui Iisus, înseamnă a putea împărți pâinea cu ceilalți, a fi pâinea vieții, a-ți putea oferi trupul ca jertfă, a-ți vărsa sângele…

Diavolul oferă putere asupra celorlalți, să fii primul, în timp ce ascetismul, după exemplul lui Iisus, înseamnă a sluji, căci Iisus nu a venit să fie slujit, ci să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți. „El este cel care slujește” (Lc 22, 27).

Diavolul ne ispitește să ne căutăm propria plăcere și propria voie, în timp ce ascetismul lui Iisus ne cheamă să-L ascultăm pe Dumnezeu și pe îndrumătorii noștri și să fim atenți la nevoile altora.

Petru sugerează să nu meargă la Ierusalim pentru a suferi și a muri acolo, pe când ascetismul lui Iisus este de a merge la Ierusalim pentru a împlini voia Tatălui Său.

Pe Calvar, cărturarii și fariseii s-au apropiat de El după ce fusese deja răstignit și L-au ispitit să coboare de pe cruce, folosind chiar un pretext foarte „pios”: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, coboară de pe cruce și vom crede în tine” (Mt 27, 42). Totuși, ascetismul lui Iisus constă în fidelitatea Sa față de misiunea încredințată Lui de Tatăl Ceresc până la capăt — chiar și atunci când a simțit că Tatăl Ceresc L-a părăsit, când a strigat: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” — până când Și-a încredințat duhul în mâinile Tatălui Ceresc. Fidel misiunii și consacrării Sale până la capăt.

Ascetismul își găsește punctul culminant în Euharistie: «Trupul Meu, care se frânge; sângele Meu care se varsă…» care se împlinește în darurile Euharistiei, în modul de viață euharistic, atunci când le dăm altora trupul nostru să-l „mănânce” și sângele nostru să-l „bea” — mai exact atunci când ne ascultăm unii pe alții, ne slujim unii pe alții și ne împărțim pâinea cea de toate zilele, dând ceva din noi înșine pentru a susține viețile celorlalți. Și apoi „Sfântul Duh Se pogoară peste noi și peste darurile consacrate”, făcându-ne un singur trup cu trupul lui Hristos. Atunci vom învia.

Am încercat să ofer câteva linii directoare generale pentru a ajuta la implementarea programului trienal de pregătire pentru cea de-a 1.700-a aniversare a nașterii Sfântului nostru Părinte Vasile cel Mare și pentru reînnoirea idealului bazilian.

Binecuvântarea Domnului să fie peste voi, astfel încât harul lui Dumnezeu și împărtășirea Sfântului Duh, care l-au însoțit pe Sfântul nostru Părinte Vasile cel Mare, să se pogoare și peste noi toți!

Episcopul Dionysius Paul Lakovich