Sfântul Vasile consideră că nimeni nu se mântuiește singur: drumul spre Dumnezeu se parcurge împreună cu ceilalți, împărtășind darurile. Vasile subliniază importanța unității ca armonie în diversitate. De asemenea, el ne învață că comunitatea trebuie să fie un semn vizibil al Evangheliei, arătând lumii că este posibil să trăim în comuniune. În cadrul ei se roagă, se discerne și se slujește.
„Comunitatea ascetică, asemenea Bisericii Universale, este un Trup Mistic al cărui cap nu este o autoritate umană, nici doar Scriptura, nici Regula comunității ca atare, ci Cuvântul Întrupat și Viu, adică Domnul Nostru Isus Cristos, Care a promis să fie Emanuel (din ebraică, „Dumnezeu cu noi”) alături de ucenicii și ucenicele Sale, în toate timpurile, însuflețindu-i continuu cu carismele Sfântului Duh, Sufletul Trupului Său Mistic: atât Biserica universală, cât și Frăția ascetică. Amândurora li se aplică imperativul Marii Trimiteri: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile… Și iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii. (Mt 28, 19-20).”
Pag. XIX citat extras din: Scrisorile ilustrului Sfânt Vasile din Cezareea – Epistolar – Ediție, Surorile Ordinului Sfântului Vasile cel Mare, 2021